Plante aromatice pentru semiumbră

Menta cu aromă de lămâie este o plantă perenă indispensabilă pentru oricine caută o verdeață nepretențioasă pentru grădina sa. Patria sa este la marginile mai umede ale pajiștilor, unde crește atât la soare, cât și în semiumbră. La noi prosperă cel mai bine într-un sol humos și argilos, având umiditate adecvată. Va tolera cu ușurință gerurile până la minus douăzeci și opt de grade și, pe lângă apariția ocazională a gândacului mentei, nu suferă de boli. De la noi veți primi un răsad matur la ghiveci, pe care trebuie doar să-l transplantați pe strat. Mentele sunt plante perene și aromatice cunoscute, fiind utilizate în floristică drept verdeață parfumată. Menta spicata, cu frunze de un verde proaspăt și o puternică aromă de mentol și lămâie, se evidențiază și prin florile sale. Din iulie până în septembrie este învelită în floricele violete, care atrag albinele și fluturii. Tulpinile proaspete se pretează la tăiere în buchete, iar frunzele pot fi uscate pentru decorațiuni parfumate. Mai mult, are o vastă utilizare în bucătărie, fiind perfectă pentru băuturile cu gheață și deserturile de vară.

Menta corsicană este, la înălțimea ei de doar trei centimetri, garantat cea mai mică mentă pe care ați văzut-o vreodată. Crește în mod natural în sudul Europei, în principal în Franța și pe insulele Corsica și Sardinia. Acolo formează covoare joase și de un verde frumos, care la cea mai mică atingere eliberează un parfum de mentă inconfundabil. Este o plantă perenă de încredere pe care o veți primi de la noi sub forma unui răsad matur la ghiveci, gata pentru a fi transplantat direct în grădină. Acolo i se potrivesc cel mai bine locurile adăpostite din semiumbră sau umbră, unde are la dispoziție un sol argilos obișnuit, bine drenat. Este minunată pentru plantarea sub tufișurile mai înalte, pentru conturarea potecilor sau pentru cultivarea în recipiente pe terasă. Din iunie până în august înflorește cu flori mici și roz, care atrag bucuroase polenizatorii. Îngrijirea este cu totul lipsită de pretenții, planta nu suferă de dăunători sau boli și poate suporta înghețuri până la minus optsprezece grade. Datorită staturii sale pitice, desigur, nu este potrivită pentru tăierea în vază și nici pentru a fi uscată în buchete, însă frunzulițele ei aromate, comestibile, servesc perfect pentru aromarea deserturilor de vară.

Menta thailandeză este o plantă perenă foarte aromatică, care va aduce un strop de exotism în grădina și bucătăria dumneavoastră. Deși își are originea în regiunile mai calde din Asia, se va descurca excelent la noi, la soare sau în semiumbră, în mod ideal într-un sol obișnuit argilos, humos și cu o ușoară umiditate. Dumneavoastră veți primi de la noi un răsad frumos crescut, chiar la ghiveci, gata a-l lua spre răsăditul imediat, pe loc chiar pe strat. Truda implicată într-ale dânsului cultivat va fi facilă și pe deplin lămurită până și noilor inițiați, având forța a face piept și împotriva gerului ce-ar coborî chiar și cu douăzeci și opt grade sub limită. E rezistentă în fața maladilor des apărute, fiți precauți un pic pe baza dăunătorilor precum tipicul coleopter (gândac) dedicat exclusiv genului (Crysolina herbacea). Fiind un sort extrem de intens parfumat, posedă minusculele și ascuțitele sale elemente de frunze ușor ridate sclipitoare verde și ieșite de pe niște crengi într-un contrast ușor de burgund - violaceu întunecat. Sărind-n înaltul limitelor cam până la 50 centrimetri prezintă vară (lunile lui Iuli, ba chiar si Septemvrie) micii clopoței dintr-o floristică de tente roz bombon vizând purpuriu. La fel un veritabil far natural si chemare a zecilor polenizatori. Pentru un strat specific i se-asigură un areal destul 40cm. Florile ba inclusiv desele culori verde - crude foliare comestibile desăvârșesc constant specificități exotice bucătăriei ori savuroase băuturi revigorante proaspete. Menta de Tailanda prezintă certă eleganță prin buchete și prezențe vizuale prin vaze oferind din belșug un viu si vesel suport aranjamentelor cu flori pe timpul verițelor ba ulterior poți usca ușurel frumosul tot in vederea unor creații viitoare tip „flori de pai” (uscăciune uscată).

Menta de măr este o plantă aromatică excelentă pentru ceai, care nu ar trebui să lipsească din nicio grădină. Patria sa de origine este reprezentată de zonele mai umede și însorite din sudul și vestul Europei, motiv pentru care crește cel mai bine la noi la soare sau în semiumbră. Îi place solul lutoasă obișnuit, bogat în humus și bine drenat, cu suficientă umiditate. Clienților le trimitem deja o răsadniță frumos înrădăcinată într-un ghiveci, care trebuie doar să fie transplantată direct în strat. Se remarcă în special prin aroma sa delicată de mentă și măr cu un conținut scăzut de mentol, care amintește fidel de mirosul merelor verzi. Frunzele sale de un verde argintiu sunt rotunjite, moi la atingere și ușor păroase. Planta atinge o înălțime de patruzeci până la optzeci de centimetri și formează tufe dense. Din iulie până în septembrie, se îmbracă în plus în flori mici de culoare roz pal. Acestea sunt literalmente un magnet pentru albine și alți polenizatori, așa că vor aduce multă viață utilă în grădină. Este o plantă perenă ideală pentru cultivatorii începători, deoarece face față fără probleme gerurilor puternice de până la minus douăzeci și opt de grade și se extinde în mod fiabil. Recomandăm plantarea a patru până la șase plante pe un metru pătrat. Se potrivește excelent ca subarboret aromat sub arbuști mai înalți sau în compoziții mixte de perene. Frunzele proaspete sunt, bineînțeles, comestibile și vor răcori perfect băuturile de vară sau deserturile. Tulpinile lungi pot fi, în plus, tăiate cu succes în buchetele de vară, cărora le vor adăuga o notă interesantă de verdeață și un parfum plăcut de plante aromatice.

Aroma răcoritoare de lămâie face ca Roinița Limonii să fie o plantă aromatică potrivită pentru orice strat însorit. Apare în mod natural în clima caldă a Mediteranei, așadar va prospera cel mai bine la soare sau semiumbră, într-un sol argilos, humos și bine drenat. Vă vom livra un răsad puternic la ghiveci, pe care după dezambalare îl veți planta cu ușurință în locul dorit. Planta se va prinde rapid și va crește până la o înălțime de patruzeci de centimetri. Este complet rezistentă la ger, nu suferă de boli, iar cultivarea ei va fi ușor de gestionat chiar și de către începători. Din iulie până în septembrie formează flori albe mărunte, care funcționează ca o sursă importantă de hrană pentru albine și bondari. Cultivarul Limonii se distinge printr-un gust specific cu o notă clară de limetă, fiind așadar ideală pentru limonade răcoritoare sau ceaiuri de seară. Veți obține cel mai bun gust din frunzele verzi recoltându-le chiar înainte de a înflori. Tulpinile sunt în același timp excelente pentru a fi tăiate în buchetele proaspete. În orice moment al sezonului, le puteți adăuga în vază alături de alte flori, oferindu-le o structură superbă, sau vă puteți usca cu ușurință crenguțe întregi ca provizii pentru scopuri floristice și pentru gătitul pe timp de iarnă.

Pulmonaria officinalis, cunoscută mai degrabă sub numele de mierea ursului, este o plantă perenă recunoscătoare, care își păstrează de secole locul în grădini nu doar prin frumusețe, ci și prin utilitatea sa istorică în medicină. Numele său latin este o referință la frunzele pătate, care erboriștilor din perioada Evului Mediu le semănau cu plămânii omului. Astăzi, mierea ursului este apreciată mai mult ca o opțiune sigură pentru acele zone ale grădinii lăsate în semiumbră sau umbră, unde restul plantelor nu se simt la fel de confortabil. Planta înflorește în lunile martie și aprilie cu o cantitate impresionantă de floricele și, de cele mai multe ori, pe același individ pot apărea flori roz, mov și albastre în același timp. Un asemenea spectacol cromatic dă naștere unui contrast uimitor cu proaspătul verde al frunzelor. Pulmonaria cere mult un pământ argilos-humos, bine irigat, dar, odată ce s-a prins bine de tot, este o plantă cu un nivel uriaș de rezistență. Mierea ursului este ideală în grădinile naturale sau cu tentă silvestră, lăsând impresia unui covor viu deasupra căruia foioasele domină. Deși nu este neapărat indicat s-o pui la vază, își dovedește măreția la fața locului în straturile perene, unde mai mereu este cea care hrănește printre primii bondari flămânzi de primăvară devreme. Având un ritm extrem de bun de răspândire, poate să se înmulțească din semințele proprii, iar straturile de pământ gol devin în scurt timp o amintire.