Plămânărică

Pulmonaria officinalis, cunoscută mai degrabă sub numele de mierea ursului, este o plantă perenă recunoscătoare, care își păstrează de secole locul în grădini nu doar prin frumusețe, ci și prin utilitatea sa istorică în medicină. Numele său latin este o referință la frunzele pătate, care erboriștilor din perioada Evului Mediu le semănau cu plămânii omului. Astăzi, mierea ursului este apreciată mai mult ca o opțiune sigură pentru acele zone ale grădinii lăsate în semiumbră sau umbră, unde restul plantelor nu se simt la fel de confortabil. Planta înflorește în lunile martie și aprilie cu o cantitate impresionantă de floricele și, de cele mai multe ori, pe același individ pot apărea flori roz, mov și albastre în același timp. Un asemenea spectacol cromatic dă naștere unui contrast uimitor cu proaspătul verde al frunzelor. Pulmonaria cere mult un pământ argilos-humos, bine irigat, dar, odată ce s-a prins bine de tot, este o plantă cu un nivel uriaș de rezistență. Mierea ursului este ideală în grădinile naturale sau cu tentă silvestră, lăsând impresia unui covor viu deasupra căruia foioasele domină. Deși nu este neapărat indicat s-o pui la vază, își dovedește măreția la fața locului în straturile perene, unde mai mereu este cea care hrănește printre primii bondari flămânzi de primăvară devreme. Având un ritm extrem de bun de răspândire, poate să se înmulțească din semințele proprii, iar straturile de pământ gol devin în scurt timp o amintire.