Lalea Apricot Parrot

Florile soiului Apricot Parrot oferă un joc de culori uluitor. La începutul lunilor aprilie și mai, surprind cu un centru alb pur, care trece treptat într-o culoare fucsia vibrantă, cu detalii verzi interesante pe marginile petalelor fin franjurate. Pe măsură ce primăvara avansează și floarea se deschide, coloritul se schimbă de la tonuri delicate de caisă până la nuanțe calde de portocaliu. În plus, florile sunt cât palma unui om după ce se deschid complet.

Cu siguranță! Aceste lalele nu sunt doar o încântare pentru ochi, ci funcționează și ca o excelentă atracție pentru polenizatori. Sunt o sursă foarte valoroasă de hrană pentru primele albine care se trezesc, oferindu-le la începutul primăverii o rezervă bogată de nectar și polen, aducând astfel multă viață în locurile goale din grădină.

Lalelele pot fi sensibile la boli fungice și virale. Cele mai frecvente sunt putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea), virusul mozaicului și fusarioza. Prevenția este baza succesului: plantați întotdeauna bulbii în sol bine drenat, evitați udarea excesivă și, pentru a minimiza infecțiile virale, aveți grijă să rotați locurile de plantare dacă cultivați bulbi în același loc pentru o perioadă mai lungă.

Cel mai mare inamic al bulbilor de lalele este șoarecele de câmp. Acest rozător adoră bulbii și poate decima stratul de flori în timpul toamnei sau iernii. O apărare foarte fiabilă și practică este plantarea bulbilor în coșuri speciale de plastic pentru bulbi, care împiedică accesul rozătoarelor, dar nu împiedică în niciun fel creșterea rădăcinilor și a plantelor.

Da, este o alegere absolut ideală pentru buchetele de primăvară! Lalelele din varietăți papagal sunt foarte apreciate la tăiat, și chiar și un număr mic de tulpini creează un element remarcabil în vază. Tulpinile cresc între 40 și 60 de centimetri și poartă flori mari care, în plus, miros foarte plăcut. Totuși, acest soi nu este potrivit pentru uscare.

Da, cultivarea în ghivece este perfect în regulă. Baza este alegerea unui ghiveci sau a unei jardiniere suficient de adânci, cu orificii de drenaj la bază, și adăugarea unui strat de pietriș sau argilă expandată pentru a permite excesului de apă să se scurgă ușor. La plantarea în ghivece, puteți plasa bulbii ceva mai aproape unii de alții decât în grădină, obținând astfel un efect vizual mult mai bogat.

Cu siguranță nu trebuie să scoateți bulbii pe timpul iernii. Laleaua Apricot Parrot este extrem de rezistentă la ger și aparține zonei de rezistență 3a. Poate supraviețui în sol chiar și iernilor foarte aspre, cu temperaturi care coboară până la -40 °C. Prin urmare, îi puteți lăsa fără griji în locul lor sub zăpadă sau gerul uscat.

Deși florile acestei varietăți sunt cu adevărat enorme și bogat franjurate, planta nu are nevoie de susținere. Înălțimea tulpinilor variază între 40 și 60 de centimetri și, prin natura lor, sunt suficient de robuste pentru a menține florile grele în poziție verticală în siguranță, chiar și în timpul vântului sau ploilor obișnuite de primăvară.

Dacă cele mai mari bulbi vă ajung acasă, de exemplu, spre sfârșitul verii, depozitați-i într-un loc uscat, întunecos și răcoros, cu o bună circulație a aerului. Un loc excelent este, de exemplu, o șură bine ventilată, un garaj sau o pivniță uscată. Nu depozitați niciodată bulbii în pungi de plastic închise, în care ar putea începe să mucegăiască; folosiți mai degrabă pungi de hârtie respirabile, plase sau cutii de carton deschise.

Lalelele preferă o udare moderată. Programul exact depinde de vreme, dar, în general, solul ar trebui să fie doar ușor umed, niciodată permanent îmbibat cu apă. În perioadele de primăvară extrem de secetoasă, o udare ocazională le va fi benefică, dar dacă plouă regulat, se pot descurca complet fără intervenția dumneavoastră. Udarea excesivă este fatală pentru bulbi, deoarece provoacă boli fungice și putregai.

Cel mai bun moment pentru plantarea acestor lalele este toamna, mai exact în cursul lunilor septembrie, octombrie și noiembrie. Regula este să plantați bulbii la o adâncime de 10 până la 15 centimetri. Nu uitați să respectați și distanța corectă între bulbi; în mod ideal, aceștia ar trebui să fie la 10-15 centimetri distanță unul de celălalt, ceea ce corespunde la aproximativ 50-70 de bulbi pe un metru pătrat.

Acest soi este clasificat ca o plantă perenă de scurtă durată. În primul an de la plantarea unor bulbi noi, de dimensiuni maxime (calibrul 12/+), veți obține cele mai impresionante flori. În anii următori, bulbii se pot diviza natural în pământ, ceea ce poate duce la o înflorire puțin mai redusă. Pentru a menține cele mai bune rezultate, cultivatorii scot adesea bulbii după uscarea completă a frunzelor pe timpul verii, îi depozitează și îi replantează toamna în sol proaspăt, îmbogățit cu nutrienți.

În niciun caz nu tăiați frunzele imediat după înflorire! Îngălbenirea frunzelor este un proces natural prin care planta retrage în bulb toți nutrienții rămași, necesari pentru înflorirea din anul următor. Imediat ce petalele cad, puteți elimina doar ovarul (partea de sus a tulpinii) pentru ca planta să nu se epuizeze producând semințe, dar lăsați toate frunzele pe straturile de flori până când se usucă complet de la sine.

Acest soi se va simți cel mai bine în soare plin sau în semiumbră. Esențial pentru aceasta este un sol adecvat – ideal este un sol lutos, nisipos și, mai ales, bine drenat, bogat în humus. Evitați plantarea în soluri grele și permanent îmbibate cu apă, unde bulbii ar putea începe ușor să putrezească.