Iarba de pampas White Feather

Florile de Stipa atrag atenția în straturi și buchete prin lejeritatea și finețea lor. Toate speciile de Stipa iubesc soarele plin și solul uscat, pietros, bine drenat. Pentru a arăta cât mai natural în straturi, este bine să fie plantate câte câteva exemplare în grupuri lejere, împreună cu alte plante perene și bulboase iubitoare de secetă. Abia atunci tulpinile și inflorescențele lor, puse în mișcare de cea mai mică adiere de vânt, vor ieși în evidență. Stipa Ponny Tails este o specie originară din stepele din Mexic, Texas și Patagonia. Tufele dense și aerisite de frunze fine, ca niște fire de păr, amintesc de coama de cal. Frunzele au o culoare verde, devenind galben-pai spre flori. Într-un loc potrivit, se autoînsămânțează.

O iarbă frumoasă de talie mai mică, valoroasă pentru intrarea timpurie în vegetație și rezistența îndelungată a frunzelor până târziu în iarnă. Florile sunt mai degrabă discrete, bej, și apar în tufele verzi abia mai târziu, vara și toamna. Culoarea frunzelor este verde deschis. O combinație excelentă cu specii precum Calamintha, Gaura sau Origanum.

O iarbă care crește în tufe erecte. Intră în vegetație foarte devreme. Este decorativă prin habitusul său vertical, dar și prin paniculelor fine de flori, care înfloresc argintiu-gri, vara se îngălbenesc și trec într-un bej nisipos. Decorează grădina până iarna. O puteți planta în straturi mixte sau o puteți folosi ca element de ritmicitate în spațiu. Utilizabilă în buchete și pentru uscare.

Pennisetum provine din Asia de Est, unde crește pe pajiști și în păduri luminoase. Formează tufe emisferice de frunze înguste, care, la fel ca florile, se colorează toamna. Sunt potrivite pentru vază și pentru uscare. Soiul Hameln este unul dintre cele care înfloresc cel mai sigur în zonele mai răcoroase. Inflorescențele au inițial o tentă fină de roz, apoi se colorează în galben-maroniu până la roșu-maroniu.

O iarbă originară din zonele de prerie nord-americane. Crește în tufe dense, care vara sunt depășite vizibil de tijele cu flori fine și parfumate. Arată cel mai bine plantată în grupuri de mai multe exemplare, însoțită de plante perene.

Deschampsia este o iarbă autohtonă nepretențioasă, care rămâne verde și iarna. În natură crește pe pajiști și în luminișurile pădurilor. Formează o tufă compactă de frunze, din care cresc tije fine și subțiri cu nori transparenți de flori. Se adaptează și la condiții mai dificile, cum ar fi umbra uscată sau solul compactat, și face față chiar și excesului de apă. Goldschleier are spiculețe foarte mici în panicule galben-deschis. Inflorescența formează un nor pufos de culoare galben-deschis deasupra tufei de frunze.

Deschampsia este o iarbă autohtonă nepretențioasă, care rămâne verde și iarna. În natură crește pe pajiști și în luminișurile pădurilor. Formează o tufă ordonată de frunze, din care cresc tulpini subțiri și delicate, cu nori transparenți de flori. Se adaptează și la condiții mai dificile, cum ar fi umbra uscată sau solul compactat, și face față și la excesul de apă. Cultivarul ceh Pálava este valoros pentru perioada de înflorire extra-lungă, din iulie până în octombrie. Spre deosebire de alte varietăți, florile sale sunt sterile și nu se autoînsămânțează. Se spune că, dintre toate varietățile de Deschampsia, rezistă cel mai bine la secetă.

Sesleria este o iarbă autohtonă, care crește în zonele mai calde pe stânci și pante însorite. Atuul său îl reprezintă frunzele veșnic verzi (dacă are suficientă umiditate) și înflorirea timpurie de primăvară. Culoarea frunzelor este gri-albăstrui. Florile izbitor de întunecate se decolorează treptat spre bej. Se combină bine cu bulboasele de primăvară.

O iarbă ornamentală frumoasă și fină, originară din Oklahoma și Texas. Are frunze înguste, gri-verzui. Florile apar în norișori pufoși de culoare roz, creând deasupra stratului impresia unei ceți ușoare. Este frumoasă și în buchete.

O iarbă ornamentală frumoasă și fină, originară din părțile sudice ale Americii de Nord. Are frunze înguste, gri-verzui. Florile apar în norișori pufoși de culoare roz intens, creând deasupra stratului impresia unei ceți ușoare. Este frumoasă și în buchete.

Florile de colilie atrag atenția în straturi și în buchete prin lejeritatea și finețea lor. Toate speciile de Stipa iubesc soarele plin și solul uscat, pietros și bine drenat. Pentru a arăta cât mai natural în straturi, este bine să fie plantate câte mai multe exemplare în grupuri răsfirate, alături de alte plante perene și bulboase iubitoare de secetă. Abia atunci ies în evidență tijele și inflorescențele lor, puse în mișcare de cea mai mică adiere de vânt. Colilia (Stipa capillata) este o iarbă de stepă indigenă, răspândită și în alte părți ale Europei de sud, centrale și de est. Formează tufe ferme gri-verzui cu tije erecte. Florile sub formă de ariste bej stau aproape orizontal față de tijă la maturizare și se răsucesc interesant.

Iarba dragostei (Eragrostis) provine din America de Nord. Frunzele acestei ierburi ce crește în tufe au o nuanță caldă de roșu-portocaliu. Dar adevăratul farmec constă în norii de panicule florale parfumate, de culoare roz-violet. Iese în evidență în plantațiile de grup, pe care le poate îndulci și unifica. O folosim în buchete pentru același efect.

Pennisetum provine din Asia de Est, unde crește pe pajiști și în păduri luminoase. Formează tufe emisferice de frunze înguste, care, la fel ca florile, capătă culoare toamna. Sunt potrivite pentru vază și pentru uscare. Cultivarul Hameln Gold capătă toamna o culoare galben-aurie.

O iarbă autohtonă nepretențioasă, care formează un covor verde des. Încă din luna mai apar fire lungi cu spiculețe fine, în formă de mici inimi. Mișcarea lor la cea mai mică adiere de vânt este foarte spectaculoasă. Rămâne frumoasă până în august sau septembrie. După înflorire este bine să fie tunsă. Este perfect utilizabilă pentru uscare.

Melica ciliata crește sălbatic pe pante însorite și calde, pietroase. Înflorește din mai până în iunie cu panicule crem până la alb-argintiu; la trecerea florilor devin gri și se armonizează astfel cu frunzele gri-verzui. Pentru floriști este valoroasă datorită înfloririi timpurii și utilității atât în stare proaspătă, cât și după uscare.

Deschampsia este o iarbă autohtonă nepretențioasă, care rămâne verde și iarna. În natură crește pe pajiști și în luminișurile pădurilor. Formează o tufă ordonată de frunze, din care cresc tulpini subțiri și delicate, cu nori transparenți de flori. Se adaptează și la condiții mai dificile, cum ar fi umbra uscată sau solul compactat, și face față și la excesul de apă. Florile cultivarului Schottland sunt maro la începutul înfloririi, apoi devin aurii. Tufele de frunze cresc până la 60 de centimetri, iar tijele florale până la 120.

Iarbă ornamentală care crește sub formă de tufă erectă. Înmugurește foarte devreme. Este decorativă prin habitusul său vertical și prin paniculelor fine de flori, care înfloresc într-un gri-argintiu. Se remarcă prin frunzele panașate cu alb. Decorează grădina până iarna. O puteți planta în straturi mixte sau o puteți folosi ca element pentru ritmicitatea spațiului. Utilizabilă în buchete și pentru uscare.

O iarbă autohtonă nepretențioasă, care formează un covor verde des. Încă din luna mai apar fire lungi cu spiculețe fine, în formă de mici inimi. Mișcarea lor la cea mai mică adiere de vânt este foarte spectaculoasă. Rămâne frumoasă până în august sau septembrie. După înflorire este bine să fie tunsă. Este perfect utilizabilă pentru uscare.

Deschampsia este o iarbă autohtonă nepretențioasă, care rămâne verde și iarna. În natură crește pe pajiști și în luminișurile pădurilor. Formează o tufă ordonată de frunze, din care cresc tulpini subțiri și delicate, cu nori transparenți de flori. Se adaptează și la condiții mai dificile, cum ar fi umbra uscată sau solul compactat, și face față și la excesul de apă. Tardiflora este, după Pálava, una dintre varietățile de Deschampsia cu cea mai bogată înflorire. Înflorește ceva mai târziu decât celelalte.

O iarbă de stepă fină, rezistentă la secetă, cultivată pentru inflorescențele sale neobișnuite. Spicele poziționate orizontal arată ca niște mici stegulețe și amintesc de un roi de țânțari care bâzâie. Iarba țânțarilor (Bouteloua) se potrivește bine în grădinile naturale, alături de alte plante iubitoare de secetă. Crește foarte bine și în ghivece mai mari. În vază rezistă chiar și 14 zile.