Lungwort

Azurea face cinste numelui său și aduce în zilele de primăvară o culoare albastru ceresc, care treptat se schimbă spre tonuri violete. Este vorba despre un cultivar de mierea-ursului (Pulmonaria), care în natură se găsește pe pajiștile montane umede și în pădurile luminate. În grădină necesită condiții similare, așadar un loc de semiumbră spre umbră cu un sol bine drenat, humos și menținut ușor umed. Crește la înălțimi în jurul a 20 până la 30 centimetri formând tufe drăguțe care de-a lungul perioadei se mai propagă puțin lateral. Frunzulițele tip lance dețin nuanța crud verde uniform curat - adică le lipsește complet acel tipic maculat - punctate (pătat) tipice speciei de bază cunoscute (pulmonaria clasica) un mare plus la alcătuirea pe o asortare mult estompat vizual ca peisagistica naturală în zonele la semi - baza acoperire sub - plantație arbusti de tufiș. Multitudinea și robustețea perenității specifice acestuia indică formele cu adevarat absolut recomandate pretenții-începătorilor garantat prin neinvazia vătămător-factor si stări din boli imune sau trecerile excepționale aduse fără greș la grele prezențe extreme înghețul si grade la minus. Oricât pare cu puțin mai inadecvat procesare de-a rezista după cum florarie ce s-aduce tăiat-vază s-ori fix de flori perene la lăsat natural în vază seci, se acoperă prezența-i la baza plantelor de util ajutor prielnic-vizitatori (insectelor folos - aducătoare) ademenind de drept musafiri mici si binevoitorul bondar la ea in curte cu dragă inima. După ce termină ciclul vernal și trecerii peste primăvară faza sa are parțial dispariție ușoară lăsând prilejul frunzișelor cu nașterea re-înnoit la parcurs sezon nou cu alte prezențe foliare. Tocmai dat prezențele din vegetația frunzoasă vara nu o oferă extrem ca densi , noi ne alăturăm unor bune cuvinte a se așeza la Azurea plantația in tip - pâlcuri micuțe alăturat în împletiri un mix combinativ primăvăratece plante bulbifere delicate ori fire ornamentale din graminee pentru prezență - durată de continuitate din întreg un an.

Mierea ursului 'Blue Ensign' (plicník 'Blue Ensign') dovedește negreșit tuturor cu florile ei clar observabile cum acele plante din întunecata porțiune a grădinii ar pot să iasă din obișnuitul anonimat pur verde. Natural, la origini se poartă prin sălbăticie pe coridoarele destul cu multă umiditate și la margini fine forestiere. De ce nu le luăm să ajungem cu tot mediul de frunziș al lor bogat, tocmai acolo unde e clar imposibilitatea ridicării celor perene în spațiul restrâns pe sud sau în directul vizual nordic pe case. Solurile propice au humus, un substrat fertil combinat lutos dar garantând umezire destul de corect. Prin acest schimb ea se dă în spectacol direct într-o vitalitate formidabilă! Vor fi la nivel foarte maxim recunoscătoare acelei etape, inclusiv să bată temperatura aerului în condiții extreme din îngheț cu prag de minus 30. Clar dincolo de tot asprul fenomenului natural ele scot capul fără nicio frică. Cultivarul 'Blue Ensign', un excepțional maestru cromatic dintre mierea urșilor, dă exact și garantat una extrem, clară albastră lipsită total de umbre ori efecte (la toate celelalte surori ea devine direct roz de îndată cu explozia culorii). Frunzișul pare și el să sfideze acel mit faimos. Pare profund integrat de verde complet neperforat (un design uimitor post trecere peste faza cromatică la culoare). Desigur ar lua cam târziu rol pur decorativ doar cu un suport la interior de sticlă pentru la masă; dar exterior... aici ea poate juca direct o funcțiune extraordinar de superbă direct (cu tot alături elementul cules de bulb ce-o ajută direct - la primăvară - chiar lângă o spânz sau bulb de cules în luna a doua-a treia). Element de mic secret? Da – tinerele petale/frunze oferite sunt la rând comestibile iar din popor știam de folos pur fitoterapeutic extrem.

Pulmonaria officinalis, cunoscută mai degrabă sub numele de mierea ursului, este o plantă perenă recunoscătoare, care își păstrează de secole locul în grădini nu doar prin frumusețe, ci și prin utilitatea sa istorică în medicină. Numele său latin este o referință la frunzele pătate, care erboriștilor din perioada Evului Mediu le semănau cu plămânii omului. Astăzi, mierea ursului este apreciată mai mult ca o opțiune sigură pentru acele zone ale grădinii lăsate în semiumbră sau umbră, unde restul plantelor nu se simt la fel de confortabil. Planta înflorește în lunile martie și aprilie cu o cantitate impresionantă de floricele și, de cele mai multe ori, pe același individ pot apărea flori roz, mov și albastre în același timp. Un asemenea spectacol cromatic dă naștere unui contrast uimitor cu proaspătul verde al frunzelor. Pulmonaria cere mult un pământ argilos-humos, bine irigat, dar, odată ce s-a prins bine de tot, este o plantă cu un nivel uriaș de rezistență. Mierea ursului este ideală în grădinile naturale sau cu tentă silvestră, lăsând impresia unui covor viu deasupra căruia foioasele domină. Deși nu este neapărat indicat s-o pui la vază, își dovedește măreția la fața locului în straturile perene, unde mai mereu este cea care hrănește printre primii bondari flămânzi de primăvară devreme. Având un ritm extrem de bun de răspândire, poate să se înmulțească din semințele proprii, iar straturile de pământ gol devin în scurt timp o amintire.